ORGANIZAŢIA DE LA SHANGHAI – BLOC ANTITERORIST SAU ANTIAMERICAN?

Rolul Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (SCO) nu poate fi abordat independent de aspiraţiile neoconservatoare şi neoeurasiste cu privire la importanţa geopolitică a Asiei Centrale. Neorasiştii consideră regiunea drept parte integrantă a sferei de influenţă a Moscovei. Inamicul, în viziunea lor este SUA, care vrea să împiedice constituirea unei ordini multipolare, în care Rusia ar ocupa o poziţie importantă. Neorasiştii se tem de o „balcanizare” a Eurasiei. În sprijinul acestei teze invocă opiniile politicianului american, de origine poloneză, Zbigniew Kazimierz Brzezinski, care sugerează uneori „că Asia Centrală ar trebui să devină o zonă de conflict permanent pentru a împiedica apariţia unui bloc antiamerican în Eurasia”. Neoconservatorii consideră însă că fundamentalismul islamic, inamicul în războiul „împotriva terorismului” poate fi evitat şi înlăturat doar cu ajutorul prezenţei militare americane în regiune, pe o perioadă nedeterminată. Ei disting trei state interesate să combată influenţa occidentală: Rusia, China şi Iranul. La fel ca Beijingul sau Teheranul, Moscova este considerată un adversar al idealurilor promovate de SUA.

ISRAEL- A POLITICAL QUESTION IN THE USA AGENDA

“If I had been Arab leader, I would have never justified Israel. It’s natural, we took their country. It’s true that we have historical connections with Israel, but this happened 2000 years ago, but what Palestinians have to do with that? Yes, there was anti- Semitism, there was Nazism and Hitler, but what is the Palestinians’ fault? They know this: we came here and stole their country, and why would they have to accept that? David Ben Gurion (ex- politician and one of the main leaders of the Zionist movement, of self- determination of the Jewish peoples and founder of the Israel state)

ISRAELUL, O “CHESTIUNE STRATEGICĂ” PE „ORDINEA DE ZI” A STATELOR UNITE

„Dacă aş fi fost lider arab, niciodată nu aş fi îndreptăţit  Israelul. Este firesc, noi le-am luat ţara. E adevărat că avem legături istorice cu Israelul, dar asta s-a întâmplat acum 2000 de ani, dar ce au palestinienii cu asta? Da, a existat antisemitismul, nazismul, Hitler, dar care este vina palestinienilor? Ei ştiu atât: noi am venit aici şi le-am furat ţara, de ce ar trebui ei să accepte asta?” David Ben Gurion (  fost politician şi  unul din principalii conducători  ai mişcării sioniste, de autodeterminare a poporului evreu şi ctitor al Statului Israel)

MAJID (Ojan) SHIROZHAN: „POPORUL IRANIAN ESTE DEOSEBIT, CU O CULTURĂ VECHE, ŞI NU ARE NIMIC ÎN COMUN CU ARABII”

Iranul, inima fostului Imperiu Persan, poate fi invidiat nu doar pentru  cultura sa  bogată şi veche de 3000 de ani, dar şi pentru  oameni minunaţi. Pictorul Majid (Ojan) Shirozhan, un promotor al artei non-realiste şi simboliste, este unul dintre ei.  Emană o imensă putere spirituală şi este sigur că orice vis se împlineşte. S-a născut în oraşul Karaj, în 1977. A absolvit Şcoală de Arte, iar mai târziu, Colegiul de Arte. A urmat apoi perioada serviciului militar şi prima sa expoziţie. Tablourile, pictate pe pânză, cu smoală şi petrol, au atras atenţia tuturor. La 23 de ani a ocupat primul loc la campionatul de pictura  pentru  tineret, iar doi ani mai târziu şi-a deschis propria Galerie  de Artă “Ojan”.

IS CRISIS IN HONDURAS AN AXIS FOR THE FIGHT AGAINST TERRORISM IN LATIN AMERICA?

CRIZA HONDURAS, PIVOT PENTRU LUPTA ÎMPOTRIVA TERORISMULUI ÎN AMERICA LATINĂ?

„Nu vom permite nimănui să ne impună condiţii. Nici o ţară, indiferent cât de puternică ar fi, nu are dreptul să ne spună ce să facem. Zelaya poate să se întoarcă, dar numai pentru a răspunde în faţa legii”. (Roberto Micheletti)

Criza din Honduras este o situaţie ordinară pentru America Centrală şi de Sud. Ordinară nu doar pentru că există o tradiţie în acest sens, dar deoarece la bazele ei (a tradiţiei), de cele mai dese ori,  se află chiar … SUA. Deşi comunitatea internaţională s-a impacientat şi a abordat o atitudine severă faţă de lovitura de stat, conţinutul ei se pare că nu interesează decât presa. În general, în ultima vreme, această comunitate a devenit superficială şi vădit dezinteresată faţă de suferinţa celor pe care o evocă în „lumina reflectoarelor”. Dar şi în acest caz, consumatorilor de informaţii le sunt prezentate declaraţii şi replici, personaje care se acuză reciproc, şi care simulează preocupări şi  nelinişte în legătură cu umanitatea.  Asta este situaţia de astăzi a Hondurasului. Ca să înţelegem mai bine ce se întâmplă e suficient să facem o retrospectivă  a evoluţiei politice a statelor din America Centrală şi de Sud. Cu mici excepţii, ţările de pe acest continent, au trecut prin mai multe lovituri de stat, războaie civile –   orchestrate de SUA –  ca în final să fie „transferate” la cheremul puterii militare – ca unica soluţie pentru asigurarea şi protejarea unei democraţii de aparenţă. Drept exemple pot fi invocate vecinele Hondurasului: Nicaraqua, Guatemala, şi El Salvador, care de rând cu Venezuela şi Bolivia, astăzi,  condamnă vehement lovitura de stat din Honduras.

STAKE OF THE WAR FROM AFGHANISTAN: LIQUIDATING THE TALIBAN OR TRYING TO SEIZE THE PETROLEUM RESOURCES?

MIZA RĂZBOIULUI DIN AFGANISTAN: LICHIDAREA TALIBANILOR SAU ACAPARAREA REZERVELOR DE PETROL?

„Către compatrioţii mei americani…voi aveţi puterea de a convinge guvernul nostru să ne aducă acasă. Vă rog, aduceţi-ne acasă, pentru că acolo sunt rădăcinile noastre, nu aici, unde ne pierdem timpul şi vieţile, ca să putem fi de folos ţării noastre. Vă rog, luaţi-ne acasă. America şi poporul american au această putere”.

KOREAN COMMUNISTS CREATE PREMISES FOR KOREA’S UNIFICATION?

COMUNIŞTII COREENI CREEAZĂ PREMISE PENTRU UNIFICAREA COREEI?

Relaţia Coreii de Nord şi SUA din ultimele luni îmi aduce aminte de desenul animat „Tom şi Jerry”. Coreea de Nord este evident în rolul şoarecului, iar marele său adversar, SUA, în togă de pisică. Jerry îl detestă pe Tom, dar nici nu poate trăi fără el. Nu pentru că s-ar lăsa sensibilizat de generozitatea lui, ci deoarece tocmai acest altruism i-a permis să facă două teste nucleare (2006, 2009), să producă sau să facă rost de material nuclear pentru bombe şi să lanseze rachete balistice. Câţiva ani Coreea de Nord a păcălit Occidentul (SUA, Coreea de Sud, Japonia) cu o „bună purtare” improvizată, pentru care a fost răsplătită cu milioane de dolari. Acum însă, când a reuşit să-şi înjghebeze un arsenal nuclear pune condiţii şi ameninţă SUA şi Coreea capitalistă cu război.