ASASINII UNIRII

http://www.presalocala.com/2011/03/25/asasinii-unirii/

„MACAROANELE” GUVERNĂRII

Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) joaca ping-pong cu cetăţenii. În ultima vreme jocul se face deschis şi fără scrupule. Liderii partidelor politice pro – democratice şi pro – europene, care pe 7 aprilie 2009 au scăpat ţara de comunişti {sic!} îşi scot în evidenţă frustrările şi complexele. Vizibil este şi conflictul de interese, cu un conţinut economic pronunţat, dintre capii AIE. Pe fundalul certurilor şi idioţeniei manifestate de ei, Partidul Comunist nu mai oripilează pe nimeni. Lumea nu-i înjură pe comunişti, ci pe democraţi. Eforturile AIE de redresare a sărăciei nu se văd. În schimb este vadită realitatea pe care trebuie să o înghită moldovenii – preţuri fantasmagorice la produsele de primă necesitate, tarife înalte pentru gazele naturale şi energia termică, salarii mizere, creşterea datoriei externe, strangularea sectorului privat, hărţuirea investitorilor străini şi a producătorilor autohtoni, consolidarea corupţiei, criminalităţiei şi a sărăciei.

CONSOLIDARE ISLAMICĂ SAU DEMOCRATIZARE?

http://www.presalocala.com/2011/02/19/consolidare-islamica-sau-democratizare/

AVERTISMENT PENTRU VEST

http://www.presalocala.com/2011/01/26/avertisment-pentru-vest/

MITUL REINTEGRĂRII

http://www.presalocala.com/categorie/editoriale/

JURNALISTUL VARDANEAN, UN PION ÎN JOCUL POLITIC CHIŞINĂU – TIRASPOL

http://www.presalocala.com/2010/12/21/jurnalistul-vardanean-un-pion-in-jocul-politic-chisinau-tiraspol/

MITUL „NARÎŞKIN” ŞI ISTERIA MOLDOVENEASCĂ

MUTANŢII POLITICI, COALIŢIA ŞI PROSTIMEA

Rezultatele alegerilor din 28 noiembrie au bulversat o bună parte dintre cetăţenii Republicii Moldova şi au luat prin surprindere Uniunea Europeană şi Statele Unite. Toţi erau siguri de opţiunea proeuropeană şi prodemocratică a alegătorilor, de înfrângerea spectaculoasă a Partidului Comunist şi de consolidarea forţelor democratice. Sondajele preelectorale confirmau victoria democraţilor şi colapsul comuniştilor. Deşi mesajele transmise de peste ocean şi graniţa UE sunt încurajătoare, totuşi acestea trădează un subtext îngrijorător. Să fim oneşti: Occidentul era pregătit moral pentru alte circumstanţe.

IRAQ – „COBAIUL” GEOPOLITIC AL OCCIDENTULUI

„În Iraq nu există popor iraqian, dar o masă de oameni lipsită de simţul patriotismului şi aspiraţii comune, adepţii ticăloşeniei, expuşi anarhiei, şi predispuşi să se răscoale împotriva oricărei guvernări” (Faisal bin al-Hussein bin Ali al-Hashemi, regele fostului Regat Irak, 1921-1933).

Iraq – ţara care, pe parcursul mai multor decenii, a fost considerată drept un centru de instabilitate în Orientul  Mijlociu şi un pericol pentru Occidentul „civilizat” şi paşnic.  Astăzi se pare, acest stat independent (independenţă pe care poporul irakian o „datorează”  în mod special Marii Britanii), creat forţat pe ruinele Imperiului Otoman, nu mai reprezintă o ameninţare.  Brigăzile combatante ale SUA, care au invadat Iraqul în 2003, pentru a anihila regimul inuman şi terorist al lui Saddam Hussein, şi-au încheiat cu „succes” misiunea.  Totuşi, 50 de mii de militari americani vor rămâne în Iraq până la sfârşitul anului 2011, timp în care vor instrui şi vor acorda asistenţă tehnică forţelor de securitate irakiene. Aceştia fac parte dintr-o operaţiune combatantă,  numită „New Down”, iar sarcina lor este de a asigura securitatea civililor. SUA par să fie mulţumite de rezultatele misiunii militare, cel puţin aşa a dat de înţeles preşedintele american Barack Obama. Acum poporul irakian este liber să-şi ia în mâini propriul destin şi să-şi decidă viitorul.

KÂRGÂZII SUNT SACRIFICAŢI DE PROPRIA ELITĂ POLITICĂ

„Accesul la resursele Asiei Centrale şi distribuirea lor este motivul care suscită ambiţiile naţionale, motivează interesele corporatiste, reaprinde pretenţii istorice, reînvie aspiraţii  imperiale şi alimentează rivalităţi internaţionale”. (Zbigniew Brzezinski „Marea tablă de şah”)

Tensiunile politice din Kârgâstan, care perpetuează deja de 20 de ani, reprezintă rezultatul strategiilor  geopolitice, aplicate  în ultimele două decenii în Asia Centrală de SUA, Rusia, China, India, Japonia şi UE. În lupta pentru  coroborarea şi materializarea propriilor interese  a fost antrenată elita politică kârgâză, care a schimbat priorităţile pe termen lung ale Kârgâstanului pe avantajele politice şi financiare  personale de scurtă durată.  Revoluţia lalelelor din martie 2005, lovitura de stat din aprilie curent, succedată în iunie de conflictul dintre kârgâzi şi uzbeci sunt părţi intrinseci ai acestui tablou. Circumstanţele în care aceste evenimente s-au desfăşurat şi evoluat relevă o „ciocnire” a intereselor americane şi ruseşti în regiune. Kârgâzii, fără voia lor,  au fost implicaţi în lupta pentru o democraţie iluzorie şi în conflicte interetnice virtuale .