„MACAROANELE” GUVERNĂRII

Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) joaca ping-pong cu cetăţenii. În ultima vreme jocul se face deschis şi fără scrupule. Liderii partidelor politice pro – democratice şi pro – europene, care pe 7 aprilie 2009 au scăpat ţara de comunişti {sic!} îşi scot în evidenţă frustrările şi complexele. Vizibil este şi conflictul de interese, cu un conţinut economic pronunţat, dintre capii AIE. Pe fundalul certurilor şi idioţeniei manifestate de ei, Partidul Comunist nu mai oripilează pe nimeni. Lumea nu-i înjură pe comunişti, ci pe democraţi. Eforturile AIE de redresare a sărăciei nu se văd. În schimb este vadită realitatea pe care trebuie să o înghită moldovenii – preţuri fantasmagorice la produsele de primă necesitate, tarife înalte pentru gazele naturale şi energia termică, salarii mizere, creşterea datoriei externe, strangularea sectorului privat, hărţuirea investitorilor străini şi a producătorilor autohtoni, consolidarea corupţiei, criminalităţiei şi a sărăciei.

Dialogul steril şi aberant dintre liderii forţelor democratice nu este un „fenomen al naturii”. Zarva generată şi alimentată constant de AIE este un tertip menit să sustragă atenţia cetăţenilor de la incapacitatea de a soluţiona probleme economice şi sociale stringente. Atâta timp cât un politician pune în prim plan propriile necesităţi, bunăstarea economică generală nu poate fi realizată. Pentru că de obicei, ambiţiile economice şi financiare ale actorilor politici pot fi susţinute şi realizate doar cu preţul torpilării intereselor majorităţii. Şi liderii alianţei au demonstrat, aidoma comuniştilor, că aspiraţiile lor transcend problemele cetăţenilor. În decursul negocierilor privind constituirea AIE2 au intoxicat presa şi publicul cu declaraţii despre „principii şi valori”. Mai târziu însă, dezinvolt şi fără remuşcări, au recunoscut că dialogul despre „principii şi valori” a fost unul aparent. Că de facto, „s-a discutat despre partajarea funcțiilor” şi … „s-au mâncat macaroane”! Ei bine, ultimul „ingredient” ne-a fost oferit de rebelul şi „cinstitul” liberal Mihai Ghimpu. Liderul Partidului Liberal a fost mereu cel mai sincer şi mai deschis „element” al alianţei. Datorită lui am aflat „cine de la cine suge” pe arena politică autohtonă. După mai multe dezbateri pe marginea acestui „sofism” moldovenii au constatat – toţi sug unul de la altul ! Iata adevărul despre politica moldovenească!

În timp ce prosteau lumea cu discursuri insipide şi inconsecvente despre „principii şi valori”, politicienii democraţi târguiau funcţii ministeriale. Concomitent însă pentru a sustrage atenţia de la bazarul democratic-european tehnocraţii politici au lansat zvonul că Partidul Democrat (PD) planifică să facă alianţă cu Partidul Comunist (PCRM). Ce tornadă! Susţinătorii Partidului Democrat Liberal (PDLM) se pregăteau deja de revoluţie, iar alţii mai sensibili, au cazut pradă tulburărilor nervoase. Acest spectacol prost regizat i-a deconectat pe moldoveni de la realitate. Iar când şi-au revenit din euforie au înţeles că trebuie să achite mai mult pentru gaze naturale şi energia termică. După ce acordul de constituire a AIE2 a fost semnat, electoratul pro-democratic a respirat adânc. „Gata! Au noştri au învins. Amu ajungem şi în Europa”. O stare de spirit contradictorie au avut însă liderii alianţei. În loc să se bucure că discuţiile „despre principii şi valori” au „contribuit” la consolidarea forţelor democratice şi „diminuarea” influenţei comuniste în actul de guvernare ei s-au luat la harţă. De data aceasta PLDM-ul a fost acuzat că ţese o coaliţie secretă cu comuniştii. Cel mai mult dialogul PLDM-PCRM l-a afectat pe Marian Lupu, care de asemenea, încă în timpul discuţiilor despre „principii şi valori”, s-a întreţinut entuziasmat cu foştii colegi de partid.

Conţinutul AIE a devenit şi mai turbulent după ce Marian Lupu s-a acomodat în fotoliul de preşedinte al Parlamentului. După ce a fost investit în funcţie, democratul (prin pantalonii căruia se prevăd chiloţi roşii, vorba ex-ministrului afacerilor interne Ion Costaş) a adoptat un comportament autoritar şi agresiv în cadrul alianţei şi pe scena politică. Subit, existenţa premierului Vlad Filat a început să aibă un impact negativ asupra psihicului lui Lupu. Şi asta deoarece Filat încalcă flagrant şi frecvent, în opinia preşedintelui Parlamentului, „acordul de constituire al AIE2”! Da, exact acel acord care a fost ticluit din „macaroanele” despre „principiile şi valorile” inexistente! După mai multe dispute dintre PD şi PLDM premierul a călcat peste orgoliu şi a recunoscut că „lucrurile în AIE2 nu merg aşa cum şi-ar fi dorit”.

Un fenomen straniu, pe fundalul disensiunilor din cadrul AIE”, a fost tăcerea lui Mihai Ghimpu. Barem să pomenească despre povestea „betonului din alianţă”, pe care a inventat-o şi a depănat-o continuu anul trecut! Dacă nu exista „aprigul” anti-mafiot Sergiu Mocanu, am fi uitat cu desăvârşire de existenţa liberalului. Dar uite datorită lui moldovenii au aflat că şi Mihai Ghimpu a căzut ispitei prim-vicepreşedintelui Parlamentului, businessmanul Vladimir Plahotniuc. Incidentul care a succedat dezvăluirile liderului Mişcării Anti-Mafie confirmă „căderea în păcat” a lui Ghimpu. Nervozitatea liberalilor şi reticenţa democraţilor, pe marginea subiectului proiectului bugetului de stat, nu nu l-a speriat însă pe premier, care are talentul să respingă calm şi argumentat orice pretenţie. Chestiunea bugetului l-a afectat enorm pe Mihai Ghimpu – un personaj insignifiant pentru PDLM şi PD în actualele ocurenţe politice. În schimb, ambele partide îl folosesc iscusit în lupta pentru consolidarea poziţiei în cadrul AIE2.

În timp ce partidele democratice se dau nonstop în spectacol, sărăcia şi corupţia strivesc grumazul cetăţenilor. Produsele alimentare şi bunurile materiale indispensabile au preţuri europene, iar salariile sunt prea mici, pentru a asigura nivelul de subzistenţă. Cei mai afectaţi sunt bugetarii, tinerii şi pensionarii, or ei reprezintă majoritatea. Moldova este alta, decât se vede la televizor. Discuţiile „avansate” despre integrarea europeană, liberalizarea regimului de vize, aprecierile oficialilor europeni cu privire la „progresele obţinute” în domeniul reformelor şi a democraţiei, sau vizita vice-preşedintelui american Joe Biden la Chişinău este doar un decor frumos, care ascunde o realitate spirituală şi economică sumbră. Moldova este pe cale de dispariţie, şi supravieţuieşte deocamdată datorită exporturilor în baza materiei prime de import şi a remitenţelor moldovenilor de peste hotare. Deşi datoria externă a ţării creşte rapid, viaţa socială şi economică degenerează vizibil. Împrumuturile par să fie utilizate pentru întreţinerea guvernării, şi nu pentru înlăturarea obstacolelor care blochează dezvoltarea Republicii Moldova. Activitatea investitorilor străini este strangulată de grupări economice loiale partidelor politice de la guvernare. Businessul mic şi mijlociu este despuiat de stat prin impozite mari şi hărţuit de specimene dubioase din anturajul puterii. Pe fundalul acestor ocurenţe (necunoscute autorităţilor {sic!}), care menţin economia de consum, reconstrucţia socială şi economică a Republicii Moldova nu poate fi efectuată.